Mai la fereală decât este de obicei televiziunea publică, Societatea Română de Radiodifuziune care funcționează pe baza unei legi comune și pe aceleași baze politice, a fost mai rar expusă privirii publice și criticilor. Cel puțin pe vremea președinției lui András Demeter nu s-au auzit scandaluri, iar societatea a prezentat în raport cifre cu profit, ceea ce i-a dat posibilitatea președintelui-director general să negocieze o plecare amiabilă, prin demisie, iar nu prin demitere de către parlament ca în cazul lui Alexandru Lăzescu. Pe vremea aceea încă nu era clar dacă UDMR va fi sau nu cooptat la guvernare, deci lucrurile au fost calme, fără înjurături.

Instalarea lui Ovidiu Miculescu la cârma SRR a fost rodul împărțelii politice a mediilor publice în USL: liberalii (dar mai ales Felix) au luat TVR, iar PSD radioul public. Totul s-a întâmplat  în tradiția nefericită a politizării fără perdea: în mandatele trecute un PDG, Alexandru Sassu, venea la televiziune direct din funcția de secretar general al PSD ș.a.m.d. Nicio configurație politică de dreapta sau de stânga, de parcă doctrina ar mai conta, n-a fost dispusă să modifice legea, să elibereze mediile publice de sub tutela politicului, chiar dacă azi anvergura lor este mult sub prestația propagandistică a mediilor private angajate politic, până într-acolo încât Antenele au devenit tribuna comunicării publice oficiale a USL. Liniștea aparentă din SRR s-a tulburat în vara lui 2012 când parlamentarul Șova a reclamat-o pe Carmen Valică, fiindcă ar fi pus întrebări cu adresă în calitatea ei de corespondentă SRR la Bruxelles. N-a trecut mult și jurnalista a fost rechemată, apoi a aflat că nu mai poate intra pe post cu vocea, după 11 ani când trecuse toate testele de voce. Asta au pățit 80%  din jurnaliștii emisiunilor de actualitate, precum și mulți corespondenți din străinătate, rechemați pentru a fi înlocuiți.