Cei aproximativ 2,7 milioane de imigranţi de origine turcă din Germania au stat mereu în centrul dezbaterii germane asupra imigraţiei şi integrării.
După circa 50 de ani de la sosirea primului muncitor-oaspete din Turcia, un nou fenomen captează atenţia: copiii cu studii universitare ai acestor imigranţi părăsesc în număr tot mai mare Germania pentru a se aşeza în patria părinţilor.
Un studiu al Universităţii din Konstanz, publicat în februarie 2010, dezvăluie că studenţii cu nume turcesc au cu 14% mai puţine şanse să fie chemaţi la un interviu de angajare. Deşi acest nivel al discriminării nu-i împiedică pe germano-turcii calificaţi să intre pe piaţa muncii din Germania, îi lasă totuşi cu impresia că au mai puţine oportunităţi decât colegii lor de origine non-imigrantă - deşi sunt născuţi în Germania, ei simt cumva că nu aparţin locului.
Promisiunile Turciei
Invers, atracţia Turciei constă în excelente oportunităţi de carieră. Pentru ani buni, dezvoltarea economică a Turciei a depăşit ratele de creştere din Germania sau din alte state europene. Cum afacerile turceşti se extind şi se modernizează, profesioniştii turco-germani, înalt calificaţi şi multilingvi, sunt bineveniţi şi potrivit recompensaţi de angajatorii turci.
Emigrarea acestor tineri profesionişti este un caz clar de scurgere a creierelor pentru Germania. Şi mai grav, pe lângă faptul că pierde investiţia în educaţia acestor absolvenţi, Germania este lipsită astfel şi de indivizii care ar putea contribui cel mai mult la integrarea etniei lor în societatea germană.
Adaptare după blogul German Marshall Fund
