Pe fondul multiplelor indigestii politice cauzate de alcătuirea bugetului, care ar trebui să împace capra crizei cu varza doleanţelor sindicale de tot felul, apare şi o solicitare a unui grup civic timişorean. Adresată preşedintei Camerei Deputaţilor, mult iubita şi stimata duduie Roberta Anastase. Solicitare bizară, redactată în termeni ultimativi: ori se rezolvă, ori, dacă nu, nici mai mult, nici mai puţin i se doreşte… demisia! Între noi fie vorba, greu de îndeplinit aşa o doleanţă, de parcă demisia ar mai fi ceva cu valoare simbolică la noi, unde „posturile“ precumpănesc în faţa singularului „post“. Grupul timişorean cere găsirea unei soluţii pentru promovarea legislativă a Legii Lustraţiei. Adică, dacă înţelegem noi bine, toţi cei care au făcut poliţie politică sau au îndeplinit funcţii de conducere în regimul comunist, înainte de 1989, să nu aibă dreptul să ocupe funcţii de decizie sau de reprezentare în cadrul actualei administraţii a statului român. Nu intrăm în detalii, că nu sînt importante (ele sînt, desigur, foarte importante, altminteri), ci vrem să pricepem dacă aşa ceva ar mai fi posibil, necesar şi util statului de drept şi democraţiei româneşti. Dincolo de ce s-a întîmplat prin Europa (inclusiv în cea de Est), dincoace de imaginara linie a lui Huntington ce a delimitat geografia prin răsucirile istoriei. Ce poate să facă onorabila Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor, în faţa unei asemenea solicitări? Să întrebe Partidul? Să se consulte cu colegii de Cameră? Să ceară sfatul Cotrocenilor? Să supună atenţiei opiniei publice o posibilă iniţiativă legislativă? Greu de dat un răspuns, bătaie mare de cap pentru gingaşa copilă a politicii româneşti. Bref, credem că nu se va întîmpla nimic şi că totul se va termina într-un număr de vodevil politic. Fiind an electoral, s-ar putea ca la europarlamentare „să dea bine“ o astfel de iniţiativă,