Dacă ne găndim bine, intreaga comportare a minerilor a adus grave prejudicii prestigiului deţinut de dl. Ion Iliescu. Sunt in desfăşurarea evenimentelor din 14 şi 15 iunie momente care mă fac să cred că am fost spectatorii unui scenariu pus la cale de adversarii preşedintelui ales.
Am decis să republic in Jurnalul Naţional comentariul pe care l-am dedicat, in Zig-Zag Magazin din 19 iunie 1990, evenimentelor din 13-15 iunie 1990 sub titlul "Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13, 14 şi 15 iunie?".
Cred că punctul de vedere al unui jurnalist care la vremea respectivă era unul dintre adversarii cei mai inverşunaţi ai lui Ion Iliescu ar putea introduce o nuanţă in procesul bolşevic intentat Istoriei de presa pro Băsescu din aceste zile.
In prima parte a comentariului tipărit in numărul de ieri dezbăteam comportamentul mai mult decăt bizar al aşa-zişilor demonstranţi din 13 iunie 1990, in evident conflict cu spiritul Pieţii Universităţii prin violenţa manifestă.
Partea a doua e dedicată reacţiei aberante a Puterii FSN-iste de la vremea respectivă.
"Preşedintele Ion Iliescu a formulat teza unei tentative de lovitură de stat. Afirmaţia mi se pare exagerată. O lovitură de stat inseamnă răsturnarea regimului politic existent şi preluarea prin forţă a puterii. Ea presupune, aşadar, existenţa unui grup de persoane sau a unei formaţiuni politice in stare a-şi asuma conducerea ţării. In lumea de azi o astfel de acţiune implică in chip necesar participarea armatei sau a unei părţi a acesteia. A fost vorba de aşa ceva in evenimentele din 13 iunie 1990? Nici dl Ion Iliescu, nici primul-ministru nu s-au referit la un asemenea lucru. In aceste condiţii, acuzaţia de lovitură de stat cade de la sine. E greu de presupus că cei ce aruncau cu sticle incendiare in ferestrele Televiziunii erau atăt de naivi incăt să creadă că, oda
