Ca orice alt membru al Uniunii Europene, şi România va trebui să se alinieze anul acesta directivei europene privind îngrijirile transfrontaliere, ceea ce ar putea constitui un moment de cotitură pentru sistemul medical din ţara noastră. Până atunci însă, sănătatea rămâne un domeniu (nu singurul) grevat de multe decalaje, unele uriaşe, faţă de majoritatea statelor membre UE. Câteva din aceste decalaje au fost dezbătute în cadrul unei conferinţe organizate la sfârşitul lunii trecute la Bucureşti, de Platforma Europeană de Dezvoltare. Finanţarea, indicatorii stării de sănătate, încrederea şi satisfacţia populaţiei faţă de sistemul de sănătate din România, precum şi tehnologizarea ar fi – crede dr. Vasile Cepoi (foto), consilier al primului-ministru – prin­cipalele zone în care decalajele sunt vizibile. În ce priveşte finanţarea, în 2013, sistemul primeşte 4,6% din PIB, deşi ar trebui ca ponderea să crească la cel puţin 6%. Cum sistemul de asigurări exprimă respon­sabilitatea individului faţă de propria lui sănătate, fostul ministru al sănătăţii este de părere că fondul de asigurări ar trebui să fie u Publicitate tilizat pentru plata îngrijirilor de sănătate (riscul financiar reprezentat de boală), iar statul să fie responsabil de prevenţie, de urgenţe şi de asigurarea accesului uni­versal la sănătate. Ar mai trebui, spune Vasile Cepoi, ca întâi să definim pache­tele de servicii de sănătate (pachetul de bază şi pe cel de servicii de sănătate publică) şi abia apoi să evaluăm costurile – doar atunci, crede medicul, am putea vedea ce tip de fi­nan­ţare trebuie crescut. Specialistul a amintim însă faptul că 10,7% (valoarea din România) este cota de contribuţie cea mai redusă din Europa, toate celelalte ţări având peste 12%. În opinia consilierului, dacă dorim să păstrăm un pachet de servicii „aşa de generos“, probabil va trebui să creştem contribuţia. Soluţia în