Dl Basescu este, de mai bine de patru luni, la Cotroceni si inca mai are probleme cu consilierii. Probleme grave. Pe de o parte, inca mai este „consiliat" (si) de oameni lasati acolo mostenire de dl Iliescu, unii in pozitii importante. Pe de alta parte, a inceput sa scirtiie echipa proprie, chiar inainte de a fi inchegata.
Cel mai grav eveniment este, fara indoiala, demisia dlui Andrei Plesu din pozitia de consilier de politica externa, adica din singurul domeniu in care actuala putere a obtinut succese semnificative – datorate, in egala masura, institutiei prezidentiale si ministerului de externe. Nu cred in capacitatile executive ale dlui Plesu, dar in cele de consiliere da.
Mai mult, pe linga un presedinte atit de dinamic si de impetuos, cred ca dl Plesu functiona si ca un factor ponderator, de echilibru. Motivele publice ale demisiei ar fi problemele de sanatate, agravate de ritmul infernal impus de presedinte in politica externa, viteza deplasarilor cu avionul depasind-o pe cea a gindului.
Fara a contesta aceasta motivatie, eleganta de altfel, in spiritul comportamentului public al fostului consilier, nu pot sa nu fiu atent la alte motive, devoalate de presa din surse apropiate dlui Plesu. Acestea dezvaluie, pe de o parte, o dificultate de comunicare intre consilier si consiliat, o relativa opacitate a celui din urma la „sfaturi".
Daca aceste informatii sint exacte, e limpede ca dl presedinte nu stie pentru ce-si ia consilieri. Ei nu au rol pur decorativ, precum o multime de doamne oplosite la Cotroceni, ci unul de expertiza.
E greu de crezut ca dl Plesu ar fi putut accepta o pozitie decorativa – et pour cause! Pe de alta parte, s-a aflat ca doamna Udrea, sefa administratiei prezidentiale, functiona ca o bariera intre cei doi barbati politici.
Daca asa stau lucrurile, este si foarte grav, pen
