Bune si rele in evolutia handbalistelor noastre la Europenele din Danemarca si Norvegia Pe ansamblu, evolutia nationalei feminine de handbal la Campionatul European are darul sa ne satisfaca. In fond, Romania a scapat de doua complexe, cel al competitiei continentale si cel al "finalelor mici". Din 1996 incoace, de cind se disputa Europene, fetele noastre n-au reusit sa obtina vreo medalie. Singurul mare succes al Romaniei de pina acum a fost argintul la Mondialele din 2005, din Rusia, asta daca facem abstractie de performantele foarte vechi, aurul mondial din 1962 si argintul din 1973. De asemenea, Romania (de data asta in decursul intregii istorii) a jucat cinci finale mici, pe care le-a pierdut: patru mondiale (1971, 1975, 1993, 2007) si una europeana, in 2000, chiar pe teren propriu. Asadar, victoria (mai exact, revansa) in fata Danemarcei in infernul de la Herning are o valoare in plus. Dincolo de sincopele inregistrate de-a lungul competitiei, echipa Romaniei are meritul de a se fi debarasat rapid de efectele negative pe plan psihic ale neasteptatei infringeri contra Suediei si de a fi luptat pentru victorie in aceasta partida, lasind Danemarca fara medalii, chiar pe pamintul ei. Trei posturi acoperite A inregistrat echipa Romaniei vreun progres fata de editiile trecute? Fara indoiala ca da, dar greul a cazut pe umerele citorva jucatoare: cei doi portari, Cristina Neagu si pivotii. Accidentarea Paulei Ungureanu aproape ca nu a contat, dupa minunile savirsite de inlocuitoarea sa, Talida Tolnai. Ionela Stanca si Oana Manea s-au batut foarte bine pe semicerc, iar Cristina Neagu s-a aratat intr-o crestere substantiala, fiind de departe diamantul de pe coroana handbalului romanesc. Din pacate, Romania care altadata avea cele mai valoroase extreme din lume, a suferit tocmai la acest capitol. Cristina Varzaru a iesit prematur din competitie, iar Valentina Ardean a fos