Căruţa de bani trimisă revoluţionarilor drept răsplată pentru implicarea acestora în manifestaţiile care au cocoţat USL la guvernare sfidează bunul-simţ, dar se încadrează într-o religie a furtului cu origini în 1989.
35 de milioane de euro. 30.000 de lei de căciulă pentru 5.500 de revoluţionari. Totul din bani publici. Banii mei şi ai tăi. Plăţi justificate numai pentru văduvele, orfanii şi cei care nu pot să muncească din cauza rănilor primite la Revoluţie.
Pe înţelesul juristului Ponta, ei au suferit daune pe care noi trebuie să le plătim acum. Asta este normal şi moral. Plata altor sume către cetăţeni apţi de muncă este o hoţie.
Bănetul este extras din vistierie de Ponta Vodă ca recompensă pentru implicarea revoluţionarilor în drenajul care l-a adus pe tron. Ponta mai face altceva pe lângă recompensarea pentru serviciile prestate. Continuă ceea ce a început Ion Iliescu, în 1990 şi ţine de filosofia hoţiei după care funcţionează mulţi dintre colegii de partid ai domnului prim-ministru.
Revoluţionarii care vor încasa acum cele 300 de milioane de lei vechi strigau, în 1989, ”Jos comunismul!”. În acelaşi timp, la Televiziunea Română Liberă, era prezentat ”tovarăşul” Ion Iliescu, actualul tătuc al PSD, care ne-a vorbit cu patos revoluţionar despre ”nobilele idealuri ale socialismului, ideologia comunismului ştiinţific şi întinarea numelui Partidului Comunist Român”.
Teoretic cele două stări de spirit nu au nimic în comun.
Practic, tovarăşul Ion Iliescu i-a cumpărat pe revoluţionari cu funcţii şi bani, după ce a furat Revoluţia. Este suficient să citeşti Proclamaţia de la Timişoara şi apoi să te uiţi la istoria ultimilor 23 de ani pentru a înţelege hoţia originară, păcatul lui Iliescu. Diferenţa între România din Proclamaţie şi România reală este atât de mare încât, la scară istorică, furtul nu poate fi ascuns.
Furtul or