Ceauşescu a lansat la Congresul al XII-lea al PCR, în 1979, o strategie pentru asigurarea independenţei energetice a României. După 3 ani, aprecia la Conferinţa Naţională a PCR că deja, se asigurau din resurse interne 90 la sută din baza de materii prime energetice, spunând cu optimism că „sarcinile Congresului al XII-lea, se vor realiza înainte de termen”. Nici până în 1989 nu s-a realizat obiectivul strategic iar după Revoluţie a căzut în derâdere, conducerea ţării procedând prosteşte aruncând odată cu apa din copaie şi copilul!
De prostănaci nu a dus lipsă această ţară. Mai mult, văzând cât de uşor ne vindem, unii ne iau de proşti. Asta, ca o paranteză. Preşedintele Traian Băsescu reia teza lui Ceauşescu şi o prezintă la fel de entuziast. Crede că noile proiecte de extracţie a gazelor din Marea Neagră şi a gazelor de şist din Moldova vor asigura în anii 2015-2016 integral independenţa energetică, chiar şi resurse pentru export. Desigur, conceptul în sine comportă clarificări, pentru că altfel nu ştim cu ce operăm. Să spunem că balanţa de resurse primare ar fi un criteriu care măsoară independenţa sau, respectiv, dependenţa.
În 2009, potrivit Agenţiei Internaţionale de Energie, România avea un grad de dependenţă la importuri de resurse energetice de 20,3%. Mai redus însă cu 10 procente faţă de situaţia din 1982, ceea ce arată regresul în descoperirea de noi resurse de materii prime energetice. În 2009 rezervele dovedite de petrol ale României erau de 0,6 miliarde barili iar cele de gaze, la nivelul de 63 de miliarde mc.
Traian Băsescu a spus că în Marea Neagră s-au descoprit rezerve de 100 miliarde mc şi sunt posibile şi alte zăcăminte să confirme exploatarea. Gazele de şist din Moldova vin şi ele cu noi cantităţi în balanţa viitoare optimistă. Problema este cât folos poate trage cetăţeanul din aceste luminoase perspective? Vom avea
