Basarabia traverseaza zilele acestea o grava criza politica, de rezolvarea careia pare a depinde viitorul actualului sistem politic Saptamina trecuta, guvernul centrist de la Chisinau a fost obligat sa demisioneze, dupa adoptarea in parlament a unei motiuni de cenzura. In favoarea acesteia s-au asociat comunistii, independentii, care intotdeauna au, in Est, o nuanta de rosu, dar si crestin-democratii, asa-zisi de dreapta. Dar nu atit caderea guvernului este nelinistitoare, cit aceasta asociere aparent contra naturii. Criza naste inevitabil citeva intrebari in ce priveste capacitatea societatii basarabene de a se constitui ca o comunitate politica structurata. Intr-o tara in care pensia medie nu depaseste 5 dolari, iar media salariilor 25 de dolari, orice criza politica este o amenintare nationala. Mai cu seama ca, odata cu caderea guvernului, vor disparea, probabil, multe din sursele de finantare externa. La aceasta se adauga situatia specifica a Republicii Moldova: o tara divizata de frontiere politice, o natiune inexistenta, in care cele doua comunitati etnice principale, romanofona si rusofona, isi disputa intiietatea, o economie lipsta de orice autonomie, mai cu seama in ce priveste resursele si capitalurile. Pe linga toate acestea, caderea guvernului Sturza intervine intr-un moment politic delicat: pe de o parte, este vorba de respingerea de catre parlament a unui program reformist, care se bucura de sprijin international, iar, pe de alta, de intentia presedintelui Lucinski de a modifica sistemul constitutional. Criza actuala, care incheie o agonie penibila, arata in ce masura Republica Moldova sufera de aceleasi simptome ca mai toate tarile din spatiul ex-sovietic. Lipsa de institutii solide, deficitul de autonomie a politicului in raport cu alte nivele al vietii publice, absenta unei clase politice responsabile si oneste, nostalgii autoritariste si colectivist