Actualul secretar general al PD-L, fost ministru al Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga, a declarat la un post privat de televiziune, aparţinînd – chiar, ce caută susţinătorii lui Traian Băsescu acolo, printre jurnaliştii presupuşi a fi denigratori? – unuia dintre vehement contestaţii „moguli“ (săracii moguli, habar n-aveau nici de radio, nici de televiziuni, mai tăiau cîte-o mînă sau un picior, fără prea multe comentarii şi agitaţie pentru propria „imagine“!) din media autohtonă, că Sala Mare a Palatului a fost închiriată pentru două sîmbete consecutive. Două sîmbete din luna octombrie, la Sala Palatului, nu vor mai cînta Joshua Bell sau Cesaria Evora, ci se vor produce liderii marcanţi ai PD-L-ului. Ca să se anunţe candidatura oficială a lui Traian Băsescu. Şi, în acelaşi timp, să se abordeze strategia de promovare a referendumului naţional prin care poporul român se va pronunţa în favoarea unui Parlament unicameral. Vasile Blaga dixit. (Mărturisim că, de fiecare dată cînd pomenim acest nume, ni se face inima mică, ştiind bine că marele poet Lucian Blaga a devenit „mut ca o lebădă“ în faţa mult mai vorbăreţului şi vizibilului fost vameş bihorean! Dar astea sînt ironiile istoriei şi mizeriile eternităţii...) Deja intenţia de referendum a fost lansată de preşedinte foarte sec şi concis. Nu ştim exact condiţiile juridice ale intenţiei şi ale gestului politic. Am aflat doar că intră în prerogativele şefului Statului de a propune un referendum. Nu ştim dacă prin Decret prezidenţial sau prin Hotărîre de Guvern, la solicitarea şefului Statului. (Eventual, se poate afla lesne temeiul juridic şi forma de punere în practică.) Deci, sub aspectul legalităţii, nu mai este loc de nici un comentariu. Dar sub aspectul moralităţii? Aici ar mai fi de pritocit. Este mai bine pentru România şi pentru cetăţenii ei să avem un Parlament unicameral? Este mai eficient pentru