Nu se poate să fie cineva care să nu fi auzit de minunea de la Maglavit? Ba, unii chiar au mers s-o vadă. Câţiva, de la Regele Carol al II-lea la Gigi Becali, s-au implicat direct în fenomen. Noi ne-am dus să nu murim ignoranţi...

Când te cheamă Maglavitul

După minunea „lansării la apă” a podului Calafat – Vidin, când lucrurile s-au mai liniştit, pe la şapte seara, am plecat spre Craiova. Am ieşit de pe podul Noua Europă, am traversat un pod, şi el nou, de la „porţile” Calafatului, şi ne-am înscris pe E 79, un drum ciuruit şi peticit, lung de vreo 80 de km, care leagă Dunărea de Bănie.

După câţiva kilometri, odată trecuţi de Golenţi, aflăm că, la stânga, drumul merge la Turnu Severin, dar nu înainte să treacă prin Maglavit. Ca să vii în Dolj, să ajungi la Calafat şi să treci pe lângă Maglavit fără să-ţi pese, nu e doar o prostie, e chiar un sacrilegiu.

Aşa că am luat-o la stânga, şi duşi am fost, alţi doi kilometri, până în buza satului martor al minunilor, „arătărilor” şi dialogurilor lui Petrache Lupu cu Dumnezeu „Moşu” Mântuitorul, în urmă cu aproape 80 de ani.

E timpul, aici, să facem o scurtă incursiune în istorie: să spunem cine e Petrache Lupu, ce-l leagă pe el de Dumnezeu (Moşu), ce-i cu Magalvitul, pe cine şi de ce interesează.

Ei bine, iată istoria, pe scurt.

Cum i s-a arătat Dumnezeu lui Petrache Lupu

Petrache Lupu s-a născut la 14 octombrie 1907, în satul Maglavit. Rămâne orfan, de mic, prin moartea tatălui, are parte de o mamă muncită şi puţin iubitoare, iar relele nu se opresc aici. Se îmbolnăveşte de vărsat şi rămâne surd şi aproape mut. Tatăl vitreg îl are ca sarea-n ochi, în schimb îl munceşte pe rupte, ceea ce-l determină pe tânărul Petrache să-şi caute refugiu în afara satului, ca îngrijitor de vite, iar mai pe urmă şi de oi, înjghebându-şi o stână în marginea pădurii.

Om bun, iubitor de a