Brazilianul a experimentat în ultimele şase luni postura de tată, iar pentru că acum consideră că s-a odihnit suficient, a început să‑şi caute o nouă echipă
Mijlocaşul regretă că nu l-a mai căutat nimeni din România şi le transmite celor de la şi CFR multă baftă în Europa League
Bună ziua, Adailton! Ce faci? Cum îţi merge departe de fotbal?
Mulţumesc, bine! Mă bucur că v‑aţi amintit de mine. Eu sunt liniştit, duc o viaţă incredibil de calmă şi de frumoasă. Ultimele şase luni au fost minunate şi am profitat la maximum de tot ceea ce înseamnă familie. M-am plimbat, am mers pe jos cum n-am mers în 20 de ani, m-am jucat ca un copil mic, a fost superb. De exemplu, acum sunt în Brazilia, am venit cu copilaşul, să-l cunoască şi părinţii, fraţii, dar deja mi s-a făcut dor de fotbal.
Chiar asta voiam să te întreb. Nu simţi nevoia să mai intri pe teren?
Ba da, mi-e foarte dor şi vă anunţ cu ocazia asta că sunt pregătit să‑mi reîncalţ ghetele. În aceste şase luni am recuperat cei 20 de ani plini de cantonamente şi antrenamente, iar acum mă simt ca şi cum aş fi renăscut. Am bateriile încărcate complet! (râde)
Ai găsit o echipă?
Cred că o să rămân în Brazilia, sunt câteva cluburi mici care m-ar dori... (tace câteva secunde)
Dar în Italia n-au mai fost alternative pentru un jucător cu aproape 430 de meciuri jucate în carieră? În Serie A nu contează vârsta!
(oftează) În Italia e greu, iar eu trebuie să mă învăţ cu gândul că nu mai sunt la prima tinereţe, chiar dacă simţurile mele îmi spun că pot încă multe.
"Vaslui are nevoie de un antrenor experimentat!"
Să ne gândim că ţi s-ar propune să revii în România, poate ca antrenor. Ai accepta?
(râde) Sincer, nu m-am gândit nicio clipă şi nici n-am primit vreo astfel de invitaţie. Deocamdată cred că aş refuza-o din două
