Creşterea economică va încetini peste tot, unele economii vor intra în recesiune, bancherii vor fi mult mai reţinuţi în a da credite. Luna septembrie 2008 va rămâne în istoria economiei mondiale. Giganţi financiari care păreau veşnici se clătinau ca un srl din colţul străzii sau, pur şi simplu, dădeau faliment. Era game-over pentru împrumuturile date fără număr-fără număr şi pentru caritasul construit pe seama acestor credite de băieţii deştepţi din marile bănci a

Creşterea economică va încetini peste tot, unele economii vor intra în recesiune, bancherii vor fi mult mai reţinuţi în a da credite.

Luna septembrie 2008 va rămâne în istoria economiei mondiale. Giganţi financiari care păreau veşnici se clătinau ca un srl din colţul străzii sau, pur şi simplu, dădeau faliment. Era game-over pentru împrumuturile date fără număr-fără număr şi pentru caritasul construit pe seama acestor credite de băieţii deştepţi din marile bănci americane. Un fel de joc pe seama căruia tot felul de manageri au încasat de-a lungul anilor bonusuri de sute de milioane de dolari de căciulă. Sistemul american, cel mai liberal din lume, e construit pe principiul „cine greşeşte plăteşte“. Indiferent dacă e persoană fizică şi s-a împrumutat fără măsură sau e firmă condusă prost, statul te lasă să-ţi pierzi casa sau să intri în faliment. Aşa este moral, aşa a făcut, cu cåte o excepţie, şi de această dată. Acum însă, putregaiul din băncile vicioase se întindea cu repeziciune către nevinovaţi: bănci, firme de asigurare sau cetăţeni. Neîncrederea instaurată ameninţa să facă victime în toate direcţiile şi pe toate pieţele din lume. Un astfel de tsunami financiar nu se mai văzuse. Băncile centrale au înţeles că uraganul nu mai poate fi oprit cu măsuri timide şi parţiale şi că lăsarea pieţei să rezolve natural, duce la dezastru. Atunci şi-au unit vocile şi au transmis către pieţe semnalul