Locuiesc, vai, in Iasi si am (mai bine de) douazeci de motive sa ma cred in infern, desi banuiesc ca nici Domniile Voastre nu traiti prea departe ori mai bine... Sintem, iata, in data de 20 septembrie. Un scriitor francez a redactat mai demult o carte intitulata chiar Douazeci de lucruri care ne fac viata un infern. Sigur, cifra 20 tine in acest caz locul unui numar infinit, deoarece lucrurile care ne fac viata un infern sint cu siguranta mult mai multe de 20. Eu m-am gindit ca nu numai viata poate deveni un infern, ci si locul in care traim: casa, cartierul, cvartalul, mahalaua, orasul, judetul etc. etc. Americanii s-au plins de "infernul din zirie-nori". Altii locuiesc, sa zicem, in Bombay si constata cu melancolie agitatia strazilor si circulatia libera a vacilor sfinte pe carosabil. Altii, sa presupunem, isi au conacul in Tecuci si depling vechimea acelui motor demodat, descris de Mihai Ursachi intr-un poem memorabil, motor care ne le-a folosit la nimic si pe care l-au depus, acum un deceniu, in Tecucel. Eu locuiesc in Iasi si am (tot) douazeci de motive sa ma cred in infern, desi banuiesc ca nici Domniile Voastre nu traiti prea departe de infernul meu. Le voi enumera pe rind. Nichita Gheorghe si Simirad Constantin (ordinea numelor e, desigur, fortuita). Tintarii din parcul Copou, la fel de agresivi si staruitori ca si aceia din Gradina Botanica (chiar mai virulenti) ori din parcul de la Spiridonie. Nu ar fi rau ca onor Primaria sa inregistreze aceasta constatare dezinteresata. Sa nu uitam nici de virusul West Nile si nici de bacteria rezistenta la antibiotice. Nu e o surpriza, prin urmare, ca Iasii inregistreaza cel mai mare numar de bolnavi infectati cu West Nile. Gropile rusinoase din Canta, chiar la intrarea dinspre Pacurari in Iasi, care ne transforma automobilele in niste carucioare hodorogite. Pina si strazile din Bacau ori din Roman arata mai decent decit