Ironia face ca Barack Obama, marele beneficiar al campaniei generale de demonizare a actualei administratii, sa devina intr-un fel prizonierul acestei viziuni, care i-a fost foarte folositoare in campanie. Faptul ca perceptiile, mai degraba decit realitatea, ne modeleaza convingerile e de multa vreme o certitudine. E o capcana de care de fapt nu scapa nimeni, inclusiv cei intim legati de domeniul comunicarii si relatiilor publice. Ceea ce nu e la fel de clar e maniera in care sintem manipulati si care e rolul mass media din acest punct de vedere. Avem exemple din belsug. Si la noi, dar si in alte parti. Cum ar fi, de exemplu, cele intimplate la ultimele alegeri din Statele Unite, unde chiar si sustinatorii lucizi ai lui Barack Obama recunosc ca nu au, de fapt, idee de ceea ce va face noul presedinte in domenii vitale, precum economia sau politica de securitate. El a fost ales pe o baza covirsitor emotionala pentru retorica sa si pentru imaginea pe care a proiectat-o. Problema e ca sloganul sau, "The Change We Need", adica Schimbarea de care avem nevoie, suna bine in discursuri, dar ar mai trebui umplut si de substanta. Am asistat la un adevarat fenomen care a primit numele de Obama-manie. Fenomen care i-a servit foarte bine in campanie presedintelui ales, dar care ii va fi mult mai putin de folos de acum inainte, cind va trebui sa guverneze, nu doar sa tina discursuri avintate. In plus, e de vazut cum va reusi sa puna de acord asteptarile unei importante categorii dintre sustinatorii sai, de la sindicate la ecologisti si pacifisti, care ar dori sa vada repede puse in practica initiative radicale, precum retragerea imediata a trupelor din Irak, adoptarea unui ton impaciuitor fata de tari ca Iranul sau Venezuela, promovarea protectionismului, si realitatile extrem de complicate ale peisajului economic, politic si de securitate din lumea reala. De fapt, principala provo