Popoarele care au clădit democraţiile de tip occidental au consacrat - în sute de ani, ce-i drept! - o regulă nescrisă: nu se implică emoţional în campaniile electorale.
În cazul acestor popoare nu dau randament în alegeri injuriile, „demascările" din ajunul votului, lacrimile vărsate cu schepsis, copiii mici luaţi teatral în braţe şi bătrânicile entuziaste care flutură steaguri pe la mitinguri. Asemenea gesturi şi atitudini ar fi considerate insulte la adresa inteligenţei alegătorilor.
Sigur, nici politicienilor acestor popoare, oricât de făţarnici s-ar dovedi ulterior, nu le-ar trece prin cap aşa ceva. Măcar din instinct de autoconservare.
Se spune că oamenii inteligenţi învaţă din experienţa altora. Cu atât mai mult această aserţiune ar trebui să fie valabilă astăzi, când mijloacele de comunicare în masă s-au diversificat. Altfel spus, românii pot analiza oricând, cu obiectivitate, ce se întâmplă în „ogrăzile" vestice, mai ferite de vicisitudini istorice şi mai rodate într-ale democraţiei. Nu-i o ruşine să înveţi de la alţii, ci este jenant să rămâi opac la schimbare.
Sigur, cineva ar putea întreba, pe bună dreptate, câţi cetăţeni din România contemporană mai sunt receptivi la bunele practici şi la decenţa altora. Câţi dintre noi mai înţeleg ce înseamnă civilizaţie, în cel mai profund sens al cuvântului. Doar un procent din tinerii din mediul rural ajung să urmeze studii universitare, iar 40% din populaţie trăieşte la ţară, în condiţii specifice Evului Mediu târziu. „Aderarea la UE ne-a prins cu WC-ul în curte", îmi spunea un cunoscut economist, cu mai bine de un an în urmă. Şi asta se vede pe stradă, în instituţiile publice şi chiar pe internet, în postările de pe forumurile „de discuţie".
Până şi maşinile din care răsună manele în miez de noapte vorbesc de la sine despre capacitatea colectivă de înţelegere a democraţiei, a dece