Curind avea sa inceapa razboiul, Europa sa se transforme, iar Romania sa intre intr-un tunel din care nu a mai putut iesi. Statiunea Vatra Dornei de acum, cu lumea ei pestrita de astazi, care nu gusta decit manele si se exprima intr-un limbaj minimalist, sta marturie acestei decaderi sociale. Mai multe indicatoare indeamna turistii din Vatra Dornei sa viziteze cladirea izvorului din parc, "Santinela", edificiu-simbol, constructie impresionanta, acum paraginita si parasita, cu lanturi la usile de fier forjat (ruginit) de la intrare, unde vestita apa minerala e de mult amintire. Curios, indicatoarele sint noi, oare cum de nu se jeneaza edilii sa semnaleze o ruina? Parcul e strabatut acum de alei pavate (boala pavajelor de peste tot), e agreabil, dar au aparut constructii noi, restaurante chiar in parc, de unde se transmite, cu insistenta si intensitate sporita, toata ziua, o muzica pentru lume de periferie, stimulind gusturile indoielnice. Cazinoul, cladirea aceea impresionanta, care dadea cindva nota de eleganta asezarii, e in ruina. Aer de statiune de mina a doua, lume modesta cognitiv, fragmente de discutii din care se desprinde precaritatea gindirii si limbajului, o lume care se simte bine in pielea ei. Slapi, maieuri, seminte, neglijenta ostentativa. Multi din sudul tarii, unii chiar bucuresteni, afisind aceasta apartenenta care, cred ei, ii singularizeaza. Romania lui "Hai la bai", Romania profunda. Unii, bolnavi si necajiti, care-si trateaza cu bani grei betesugurile. Vara aceasta nu s-au dat bilete de tratament la pensionari. Noul izvor e mai sus, o improvizatie cu o teava de fier ruginita, de unde se aprovizioneaza tot orasul, dupa cozile facute de cei veniti cu cite patru bidoane, de cinci litri fiecare. Unii au alura de "caratori de apa" pe la vile. Alaturi, un chiosc frumos, din lemn, nou, lucrat cu pricepere, dupa un proiect rafinat; dar neingrijit, nematu