Era o masă la care cîteva seri la rînd au stat nişte domni cu părul alb. Vreo 12, ca apostolii. Unul dintre ei era mai tînăr, şedea în capul mesei şi, vorba cuiva, părea din alt film. Domnii erau distinşi, subţirei, sportivi, cu mîini fine trecute probabil pe la manichiurist, purtînd ochelari scumpi, cu rame şic, genul de care, la prima vedere ai fi zis că sînt profesori de liceu printr-un curat orăşel german. Cînd intrau în sala de mese, în jurul lor se răspîndeau mirosuri amestecate de parfumuri suave. Nu înţelegeam ce vorbeau, dar între ei păreau să se nască întotdeauna nişte discuţii cît se poate de elevate, cu ironii şi glume la care se rîdea subţire. Doar individul mai tînăr părea neintegrat în rafinatele conversaţii din timpul mesei. Privea uşor în gol, dînd senzaţia că se gîndeşte mai degrabă la nişte probleme ale lui, mult mai pămîntene. Ne-am imaginat că o fi şoferul grupului (de intelectuali).

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor După masa de seară, domnii se împrăştiau în grupuri mai mici pe la mesele de la bar, unde jucau cărţi sau îşi continuau şuetele în faţa cîte unui pahar de coniac. Barmaniţa, o fată de altfel destul de neîndemînatică şi nesigură pe ea, devenea aproape exuberantă în preajma lor. Bucătarul se lepăda de şorţ şi venea de fiecare dată să-i ţină companie cîte unuia din grup, jucînd cu el table. Şi ce table! Din acelea în cutie tapiţată cu pluş în interior şi cu o cutie pentru agitat zarurile, tapiţată de asemenea cu pluş. Aruncările erau cu totul şi cu totul silenţioase, parcă dintr-un film fără sonor. După ce cădeau zarurile, cădea şi jucătorul pe gînduri, socotind ca la şah ce să mute în continuare. Civilizatul stil occidental de a juca table (aşa cum se întîmplă de altfel şi la campionatele aşa-zise de backgammon, unde lentoarea cu care se joacă pare incredibilă locuito