Spre deosebire de intreprinzator, care este un producator de bogatie, rentierul este un producator de saracie. Avem de-a face, in acest caz, cu un joc de suma nula: cu cat rentierul acumuleaza mai mult, cu atat toti ceilalti pierd mai mult. O lume in care cautarea de profit este inlocuita cu cautarea de rente este o lume din ce in ce mai saraca. Scriam saptamana trecuta ca renta este pretul pe care il platim pentru un bun a carui oferta este inelastica. Pentru anumite bunuri, calitatea, cantitatea sau pretul de vanzare nu se modifica in functie de cerere, pentru ca ceea ce se cere este unicitatea bunului respectiv. Iar pentru aceasta este suficient ca bunul respectiv sa existe, sa fie produs. Orice altceva este irelevant. Cu alte cuvinte, daca un bun exista si el este cerut pentru unicitatea sa, atunci oferta lui este inelastica. Daca lucrurile stau astfel, atunci impozitarea rentei nu modifica structura productiei. La urma urmei, firmelor li se permite, de catre stat, sa isi transforme bunurile pe care le produc in unicitati artificiale, prin inregistrarea de marci sau patente, daca nu chiar de-a dreptul prin acordarea de monopoluri asupra productiei sau distributiei respectivelor bunuri. Cu alte cuvinte, statul le permite firmelor sa obtina rente. De ce, atunci, aceste rente nu ar fi impozitate, cu atat mai mult cu cat impozitul pe renta nu modifica structura productiei? Intre cautarea de profit si cautarea de renta, diferenta este fundamentala. Cand intra pe piata, un intreprinzator incearca sa isi adapteze oferta la cerere. El este tinut fie sa ofere bunul sau la un pret mai mic decat al competitorilor sai, fie sa ofere, la acelasi pret, un bun de calitate superioara. Pe scurt, cautarea de profit este benefica atat pentru intreprinzator cat si pentru cumparatori. Intreprinzatorul, cautatorul de profit, este generator de prosperitate. El sporeste cantitatea de res