O.Z.U. înseamnă ordin de zi pe unitate – cine a făcut armata ştie foarte bine acest lucru. Ei, bine, în ce priveşte televiziunile care se laudă cu national coverage în spaţiul carpato-danubiano-pontic, O.Z.U. din 2 noiembrie 2013 a sunat cam aşa: un premier la a cincea căsătorie şi viaţa personală a divelor sunt mult mai importante decât revendicările celor 10.000 de profesionişti din Sănătate ieşiţi la Marşul tăcerii. Ciudat… Mai acum câţiva ani, aceleaşi televiziuni se plângeau de inerţia cetăţenilor români în faţa autorităţilor. Aceleaşi televiziuni jeleau când se deschidea problema colapsului din sănătate. Iată că şi-au văzut visul cu ochii: 10.000 de profesionişti sanitari au mărşăluit pe Calea Victoriei, numai că ratingul şi firul scurt cu redacţiile au bătut realitatea. Cu alte cuvinte, mare parte din presa televizată a închis ochii şi a preferat să viziteze Palatul Ghika (mâncarea era bună, iar invitaţii trăsneau a parfum) sau s-a lansat în comentarii inteligente vizavi de tribulaţiile senti Publicitate mentale ale unor distinse conaţionale… Ce-i drept, până mai deunăzi, acestea din urmă ţineau sticla mereu plină pentru managerii din TV, dintre care unii, ştiţi bine, au fost iertaţi de dările către stat… În fine, a fost şi greşeala noastră, a organizatorilor, că lucrurile au ieşit aşa. Poate că era mai bine să facem tărăboi pe carosabil şi să ne îmbrâncim cu forţele de ordine… Sau, şi mai spectaculos, poate că merita să ne fi deplasat, toţi câţi eram, la Cotroceni, ca să urlăm la Băse, demonstrându-ne loialitatea faţă de un guvern care înghite recomandările FMI cam la fel cum ingurgitează sarmale la Sfânta Parascheva. Capul plecat, sabia financiară nu-l taie, iar miniştrii din Republica Sărbătorească Română au prestat jurământ de credinţă nu cetăţeanului, nu ţării lor, ci organismelor financiare care le plombează incompetenţa… Aşadar, mă întreb: oare ce