In cea mai recenta carte a sa (Documentele antume ale "grupului de la Iasi", Opera Magna, 2010), Luca Pitu ii indeamna, duhovniceste aproape, sa se spovedeasca. Si daca o face el care, in 20 de ani, pre multi i-a raspopit, trebuie a se intelege ca situatia e, ca sa zic asa, favorabila iertarii pacatelor, chiar inaintea replierii pe celalalt tarim... Pe masura ce „vreme trece, vreme vine" - si iata, trecura deja doua decenii de la schimbarea la fata a Romaniei -, evenimentele si persoanele care au contribuit, cit de cit, la aceasta schimbare devin figuri romanesti, se fictioneaza, adica, pina la a se situa in pura mitologie si a-si pierde legatura cu pamintul. Poate ca acesta si este rolul lor in istorie. Figuri emblematice ale dizidentei, sau doar ale rasparului fata de „orinduirea cea crunta si nedreapta", au intrat intr-un con de umbra, vazindu-si, fiecare, de ale sale. Ma gindesc, in acest caz, la Doina Cornea. Cei mai multi, dezamagiti si/sau debusolati de modul cum a fost fur-luata revolutia, au abandonat demersul politic, lasindu-i la inaintare chiar pe cei ce ii surghiunisera, fizic sau psihic. Doua exemple: Andrei Plesu, Dan Petrescu. Altii s-au dedat la actiuni si optiuni dubioase. Un Mircea Dinescu facea lobby, in urma cu vreo 10 ani, pentru prim-ministrul liric Radu Vasile, iar de vreo 5 ani colaboreaza fara nici o apasare (cu nepasare, as zice) la televiziunile unor moguli ce s-au dovedit, peste toate, a fi fost si turnatori destoinici: pe unii chiar el i-a dat in stamba, pe cind nu intrase in conflict de interese cu CNSAS. Un Emil Hurezeanu a vrut neaparat sa stie cum e sa fii consilier de prim-ministru (sper ca a aflat). Peste toate, i-a mai dus si tava publicistica unui CTP, ca si cum acesta ar fi fost comentator la „Europa libera", nu la „Scinteia tineretului"... Un Stelian Tanase, altminteri scriitor admirabil, lucreaza cu sirg in solda unui escroc n