Tîrg. Lume multă. Îmbulzeală. Muzică, sarmale (de post) şi ţuică fiartă. Cîteva sute de "artizani", care vînd cele mai diverse produse. Se cumpără mult şi de toate. A început sezonul sărbătorilor de iarnă şi, odată cu el, şi "luna cadourilor". E destul de pestriţ. Majoritatea sînt comerciale, dar mai găseşti şi cîte ceva tradiţional - comentează, condescendent, un domn bine. Îşi ia soţia de braţ şi merg mai departe printre standuri. Îi urmăresc cu privirea, apoi mă iau după ei. M-au făcut curios. Se opresc în faţa unei fete care vinde ouă încondeiate. - Sînt frumoase - comentează domnul, la fel de condescendent. Apoi o întreabă pe fată de unde e. - Din Bucovina - răspunde aceasta, evident mîndră. Nici nu se putea altfel, îmi zic eu în sinea mea. Nu un sat oarecare, ci Bucovina. Ouă încondeiate din Bucovina, cum altfel? - Hai să luăm şi noi unul, să-l ducem lui X în Germania - intervine doamna. - Bună idee! - consimte domnul şi ia un ou de struţ încondeiat. Îl plăteşte, îl pune într-o pungă şi pleacă mulţumit mai departe. Eu mă opresc aici. Bine că a găsit ceva tradiţional! - nu mă pot eu împiedica să zîmbesc în sinea mea. Oul de struţ încondeiat din Bucovina, artizanat tradiţional din România pentru persoane iubitoare de autentic din Germania. Îmi aduc aminte că un prieten de la Externe îmi spunea că "oul de struţ" a devenit un cadou preţuit al diplomaţiei noastre cînd trebuie să dea un cadou de protocol unor colegi din străinătate. Un viitor brand de ţară? De ce nu, oul chiar era frumos! Fata cu pricina nu era însă o ţărăncuţă din Bucovina, cum s-a prezentat, ci studentă la arte plastice în Bucureşti... Îmi revine în minte remarca iniţială: majoritatea sînt comerciale, dar mai găseşti şi cîte ceva tradiţional. Tradiţional versus comercial , iată o opoziţie care pare să fie foarte clară în mintea tuturor, dar care pe mine nu încetează să mă intrige. Mai ales în cazul