Una dintre problemele des intalnite in ultima perioada, vizeaza consecintele asupra raporturilor de munca in cazul fuziunilor de intreprinderi.
Ca si concept juridic, fuziunea reprezinta operatiunea prin care (i) una sau mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si isi transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati sau (ii) mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei societati pe care o constituie.
In traducere, fuziunea de intreprinderi poate imbraca doua forme: (1) absorbtia - situatia in care o societate absoarbe o alta societate care va inceta sa mai existe si (2) contopirea - situatia in care doua (sau mai multe) societati inceteaza sa mai existe dand nastere unei noi societati (sau mai multor societati).
Asadar, in orice modalitate de realizare a fuziunii ne-am afla, se observa ca cel putin o entitate va disparea. In consecinta, se pune intrebarea ce se intampla cu contractele de munca incheiate de societatea ce va disparea (in calitatea sa de angajator) in vigoare la data fuziunii.
Raspunsul il gasim in dispozitiile art. 173 - 174 din Codul muncii, republicat, dar, mai ales, in cuprinsul Legii nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora (”Legea Transferului de Intreprindere”), lege care transpune in legislatia nationala Directiva Consiliului 2001/23/CE privind apropierea legislatiei statelor membre referitoare la mentinerea drepturilor lucratorilor in cazul transferului de intreprinderi, unitati sau parti de intreprinderi sau unitati.
Astfel, potrivit Legii Transferului de Intreprindere, in urma realizarii unui astfel de transfer (sub forma unei cesiuni sau fuziuni), toate drepturile si obligatiile cedentului (in cazul nostru al angajatorului ce
