Graba şi modul în care americanii au scăpat de cadavrul lui Osama sunt, în parte, justificate. Din clipa morţii sale (de care, tocmai din cauza acestei precipitări, mulţi încep să se îndoiască), Osama bin Laden e considerat oricum un martir de către cei care i-au fost alături. A fost aruncat în mare pentru că s-a dorit ca mormântul lui să nu se transforme în loc de pelerinaj. De altfel, într-un timp atât de scurt, cerut de ritul musulman, e greu de crezut că s-ar fi găsit o ţară care să se ofere să-l preia. Patria lui natală, Arabia Saudită, a refuzat acest lucru (de altfel, în 1994, guvernul saudit i-a retras cetăţenia, i-a blocat conturile bancare, ba chiar familia lui s-a grăbit atunci să-l renege, ca să-şi poată continua afacerile prospere).
Toate demersurile legate de înmormântare trebuie să se petreacă, la musulmani, în 24 de ore. Decedatul este mai întâi spălat cu mâna dreaptă (cel care efectuează această operaţiune îşi leagă stânga, considerată necurată). Dacă nu există apă, "spălarea" rituală se face cu pământ. Procesul se desfăşoară cu multă atenţie, pentru ca trupul neînsufleţit să nu fie în niciun fel lezat. Apoi trupul este înfăşurat într-un giulgiu (kefen) alb, de preferat acela cu care şi-a făcut pelerinajul la Mecca. Excepţie fac martirii, care sunt înmormântaţi cu hainele lor. Un imam stă la capul defunctului (dacă e bărbat) sau la mijloc (dacă e femeie). Acesta recită tekbir-ul (rugăciunea de înmormântare) de patru ori, împreună cu cei prezenţi. La al treilea tekbir, se spune că vin cei doi îngeri ai morţii, Munkar şi Nakir, ca să-i pună celui ce nu mai este trei întrebări: Cine e Dumnezeul tău? Care e credinţa ta? Cine e profetul tău?
E obligatoriu ca sicriul să fie transportat de cel puţin patru persoane, care susţin cele patru colţuri. Decedatul se pune în groapă (care e adâncă cât o jumătate de stat de om), cu picioarele înainte ş