Sandu Ionescu a iubit fotbalul de când se ştie. A făcut parte din prima generaţie de fotbalişti profesionişti din Buzău şi va continua să îşi dedice restul vieţii acestui sport pe care l-a practicat din pasiune.
Sandu Ionescu şi-a început cariera de fotbalist pe maidanele Buzăului, alături de alţi copii. Odată ajuns la şcoală a continuat să joace şi a avut norocul să fie remarcat de un antrenor cu ochiul format. "De când mă ştiu eu jucam fotbal. Când aveam vreo 10 ani, în 1968, eram la Şcoala Numărul 2 şi era un antrenor bătrân, se numea Vladimir Luca, care mergea la şcoali şi urmărea copiii. M-a văzut şi mi-a propus să merg să fac fotbal la Asociaţia Chimia Buzău, primul centru din oraşul Buzău care pregătea copiii", îşi aminteşte fostul fotbalist primul său contact cu sportul de performanţă.
La 15, ani Sandu Ionescu, "Cocoşatul", cum era cunoscut pe teren din cauza poziţiei în care alerga a fost martor la înfiinţarea Gloriei Buzău şi a făcut parte din prima echipă de junior a clubului. "În 1973 s-a format Gloria Buzău care a preluat şi centrul de copii de la Asociaţia Chimia. După aceea am trecut la juniori în 1974, în 1976 am debutat la echipa mare a Gloriei, îmi amintesc că era un meci cu CSM Galaţi la care juca şi marele Dan Coe. Am evoluat până în anul 1978 după care am plcat la Autobuzul Făurei. Jucam pe postul de extremă stânga", ne-a declarat Sandu Ionescu.
Oricât ar fi fost de greu, fotbalistul nu a renunţat niciodată. A continuat să joace la diverse echipe, iar pe finalul carierei s-a întors la Gloria Buzău, prima lui dragoste. "Am plecat militar şi pe perioada armatei am jucat la Petrolul Berca. În 1980 m-am întors înapoi la Gloria, unde am jucat până în anul 1983, apoi am plecat la Olimpia Rm Sărat. În anul 1985 am plecat la Inter Vaslui. În anul 1988 am venit la Metalul Buzău, am promovat cu echipa în Divizia C. În 1990 am plecat din no
