„Deoarece eram lovit în zona capului şi îmi curgea sînge, pentru a nu murdări maşina în care urma să mă sui să merg la Becali, am dorit să intru în portbagaj. A fost ideea mea şi asta ca să nu murdăresc maşina cu care urma să mergem.“ – Declaraţia unei victime din dosarul în care Gigi Becali şi bodyguarzii săi sînt judecaţi pentru sechestrare de persoane.

A te compromite în România este o întreprindere grea. Ai nevoie de multă imaginaţie şi tenacitate pentru asta. Dar chiar şi aşa, sînt şanse bune să obţii exact efectul contrar şi, în loc ca oamenii să treacă pe trotuarul celălalt cînd te zăresc pe stradă, să fii luat drept un pezevenghi simpatic, o licheluţă acceptabilă la masă şi distractivă la chef, precum Gore Pirgu, personajul lui Mateiu Caragiale din Craii de Curtea Veche. Unde mai pui că, pînă la sfîrşit, exact acest Pirgu – profitor, mincinos, codoş, ros de vicii – ajunge ministru şi stîlp al societăţii, patriot şi filantrop.

DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosită Cum, personal, fac parte dintr-o categorie a naivilor, gîndeam că există totuşi o limită inferioară, chiar şi pe acest teren mocirlos: aceea de a te înhăita cu Gigi Becali şi a apărea la OTV. Din nefericire, bărbaţii noştri politici au spart cu entuziasm şi această frontieră imaginară între ceea ce se poate în viaţa noastră publică – şi se pot multe! – şi ceea ce, în naivitatea mea, credeam că nu este îngăduit.

Studioul în care Tolea Ciumac îl băga – la propriu! – în tomberon pe Dan Diaconescu s-a dovedit a fi un loc călduţ pentru oameni politici serioşi – de la preşedintele Traian Băsescu la oponentul său, Crin Antonescu, asta ca să-i amintim pe cei mai importanţi. Băgat în „politica mare“ de combinatorul Viorel Hrebenciuc, Gigi Becali s-a văzut repede cultivat la ce