VECHI AMINTIRI BĂTÂND DIN ARIPI ● Jumătate grec, un sfert machedon, un sfert român. Un "elefant" pe care Nichita Stănescu ne îndeamnă "Să smulgem fildeşii din Alifantis/ Şi din Mediterana tot ce a fost Atlantis".
Evdoxia şi Menelaus sunt răspunzători de naşterea pe această lume a fiinţei care poartă numele Nicu Alifantis. Oameni simpli, şi-au crescut singurul copil cu multă grijă.
SUBLIM. I-au oferit o copilărie frumoasă, desprinsă din vise, despre care Alifantis a şi scris câteva versuri: "Ajunul din copilărie, cu lumânări şi brad frumos/ Stând pe genunchii mamei, închizi pleoapa somnoros/ Nici o nuia în sac; o carte, atâta doar, de colorat,/ Şi-o pasăre de gumă ca să te uiţi la ea extaziat.// Ajunul din copilărie, prea iute dispărând în zbor/ Abia te joci şi râzi şi iată ţi se spune: «somn uşor!»/ Ţi-aduce mama o felie de pâine, să te linişteşti,/ Şi cu felia-n mână intri în visele copilăreşti.// Ajunul celor maturi; daruri de câte ori nu-ţi va da!/ Vechi amintiri bătând din aripi vor poposi în preajma ta/ Ajunuri vechi şi frunţi plecate s-au şters cu timpii fumurii/ Îmi place jocul de lumină din jocurile de copii".
Dintotdeauna i-a plăcut să se joace cu frumosul, să plăsmuiască, precum Nichita, cuburi minunate cu un colţ sfărâmat. "Să smulgem fildeşii din Alifantis/ Şi din Mediterana tot ce a fost Atlantis/ Să-l auzim cum cade cum şoimul cel vânat/ Leneş şi în cascade, într-un alt fel de păcat/ Când cântă parcă moare o taină dintr-un grec/ Şi tot ce e în mine zare arată a înec,/ Dar nu-n sărata mare, ci în ceva cu mult mai mare", i-a dedicat Nichita Stănescu un gând grecului.
Cel care deţine această mărturie în original este nimeni altul decât Florin Zamfirescu: "Era exact în anul în care a murit Nichita, în 1983. Era ziua mea de naştere, 12 aprilie. I-am invitat la mine pe Nichita şi pe Nicu
