Ioana Hangan se naşte într-o familie de gospodari din comuna Bistriţa Bârgăului, neamul Hanganilor deţinând jumătatea din Colibiţa.
Spune că se ştie a cânta încă de la vârsta de 6 ani, primul spectator fiind bunica ei: „ Bunica mă iubea foarte mult şi spunea că glasul meu mă va duce foarte departe. O femeie simplă, dar care ştia multe despre viaţă, despre cântece şi tradiţii, alea adevărate, nealterate încă pe vremea aia", spune artista populară. Despre copilărie îşi aminteşte că a fost cea mai frumoasă perioadă a vieţii: „ Mama a fost pâinea lui Dumnezeu, eram cea mai mare, eu mai având doi fraţi: Luca şi Sandu. Mama ne făcea toate poftele, era bună cu noi, crescându-ne în spiritul muncii şi al respectului faţă de oameni", spune Ioana Hangan. Despre tata, Simion, povesteşte că : „ era un om aspru, dar drept şi bun" îşi aminteşte artista populară. Dragostea de cântec şi cariera Primele „spectacole" le-a dat alături de unul din fraţii mai mici, Luca: „ El zicea din trişcă, iar eu din gură. Când mergeam cu oile sau la strânsul fânului, ne urcam pe nişte stânci şi cântam pentru toţi oamenii ce se aflau în zona respectivă la lucru. Mai cântam iarna, în corul Bisericii şi la şezătoriile de la căminul cultural din sat", spune Ioana Hangan. Cea care o va descoperi va fi învăţătoarea Maria Neamţu, sprijinită de profesorul Andrei Pavel Neuc, astfel că la 13 ani cânta deja într-un taraf vestit pe întreaga vale a Bârgăului. De pe valea Bârgăului la Bucureşti După o căsătorie eşuată, urmată de divorţ, Ioana Hangan va pleca la Bucureşti, aici locuind din anul 1979 până în 1986: „ A fost cea mai bună perioadă din punct de vedere artistic din viaţa mea, aici absolvind Şcoala Populară de Artă, secţia canto popular. Tot atunci am înregistrat primele cântece de cătănie la Institutul de Etnografie şi Folclor, dar am avut primele invitaţii în studiourile Radiodifuziunii Român