De când este Transnistria pe radarul Berlinului? Aceasta este întrebarea pe care mulţi şi-au pus-o după ce Angela Merkel a semnat la castelul Meseberg un memorandum cu preşedintele rus, Dmitri Medvedev, care prevedea, în termeni ambigui, angajamentul rusesc pentru soluţionarea conflictului din Transnistria ( fără vreo referinţă la retragerea armatei ruse) în schimbul creării unui Consiliu de securitate UE-Rusia. Care ar ocoli NATO şi SUA, crede analistul Vladimir Socor, cercetător senior la Jamestown Foundation. Vezi şi: Desant german pe ruta Timişoara-Tiraspol. Ediţia din iulie a FP România va analiza pe larg noul interes al Germaniei pentru Est. În opinia lui Vladimir Socor, prin această iniţiativă Germania s-a substituit Uniunii Europene, profitând de pasivitatea Bruxelles-ului, care are statutul legitim de membru în cadrul formatului de negociere 5+2 (Rusia, Ucraina, OSCE, SUA, UE, Chişinău şi Tiraspol) - negocieri care se reiau la 21 iunie. Un nou gest de subminare a politicii externe şi de securitate comună a UE, la care Uniunea nu are reacţie. Mai mult, Berlinul a circulat un document cu propriii termeni de negociere şi s-a opus elaborării unui document similar al UE. Versiunea germană pleacă de la recunoaşterea integrităţii teritoriale a Moldovei şi formulează obiectivul negocierilor ca „asigurarea unui stat operaţional şi funcţional într-o Moldovă reunificată, cu o nouă Constituţie care să asigure drepturi speciale Transnistriei”. Mai mult, sunt eliminate de pe agenda negocierilor chestiuni-cheie precum retragerea trupelor ruseşti, susţinerea unor reforme democratice şi demilitarizarea Transnistriei în timpul şi ca parte a procesului de soluţionare a conflictului şi menţinerea unei perspective de integrare europeană pentru Moldova, care să stimuleze populaţia din Transnistria să susţină reunificarea. Socor consideră că dacă negocierile pleacă de la aceste