Un om astfel diagnosticat trebuie sa urmeze un tratament pentru o anumita perioada, daca nu pentru toata viata. Un tratament cu un stimulent cerebral care sa ii destinda neuronii si sa le stimuleze dezvoltarea pentru ca se spune ca prostia este contagioasa si e posibil sa avem de-a face la un moment dat cu o epidemie, daca nu se iau masurile necesare. Sau o pandemie de prostie. De cind ma chinuiesc sa aflu cu adevarat daca sint sau nu prost, am ajuns sa nu mai inteleg nimic din toata chestiunea asta. M-am uitat in dictionar, pe Internet, am interpretat tot felul de zicale si vorbe legate de prostie si totusi nu am ajuns la nici o concluzie. Toata lumea se simte jignita cind e catalogata in acest fel si tot asa, fiecare dintre noi clasifica pe altii din jur care nu se incadreaza standardelor noastre dinainte stabilite. E clar ca e o problema care nu poate fi ocolita, iar tentatia de a afla ce se ascunde in spatele acestui fenomen atit de raspindit este de nerezistat. Am dedus cumva ca de la un punct incolo se face distinctie clara intre prostie si incultura. De aici am inteles ca cea dintii e ca un fel de boala congenitala, iar cea din urma una dobindita. Cum ar veni, daca te nasti prost, chiar daca se indeasa in creierul tau anchilozat de la natura tone de cultura ani la rind, tot nu va iesi din tine un tip destept. Pe de alta parte, daca te nasti destept sau normal, sa zicem - desi normalitatea este alt subiect care merita analizat - si nu ti se da deloc tain pentru inteligenta, adica nu mergi la scoala, nu citesti, nu inveti nimic din imensitatea culturii acumulate de aceasta lume de la origini pina in prezent, atunci ai toate sansele sa fii in punctul X la fel de talimb ca si un prost veritabil, congenital. De cealalta parte extrema, daca un om e si prost si incult, atunci este posibil sa ajunga in asa hal de bolnav incit sa existe toate sansele sa cada in gropi d