Autodenunţurile vameşilor, care susţin că erau obligaţi să ia şpăgi pentru a-şi putea plăti taxa lunară de protecţie către liderul sindicatului SED LEX, Vasile Marica, întregesc radiografia corupţiei sistemice de la graniţele ţării şi dezvăluie complicităţile dintre politicieni - şefii instituţiilor statului şi ai sindicatelor - contrabandişti şi traficanţi.

În autodenunţul său prezentat într-o conferinţă de presă a sindicatului PRO LEX, Marius Ungureanu susţine că între anii 1997 -2002, perioadă în care a fost şef la în Vama Giurgiu, ar fi fost obligat să-i plătească lunar lui Vasile Marica 2.500 de dolari drept taxă de protecţie pentru a-şi menţine funcţia. El a dat ca exemple şi alţi vameşi care îi plăteau lui Marica taxe de protecţie („Robert Cristoi, acum prefect de Giurgiu, 2.500 dolari; Ciobanu Eugenia - şef sindicat Vama Giurgiu - 2.500 dolari; lucrătorii vamali Alin Pilcă şi Marius Făinărea, de la Biroul Vamal Con-stanţa, care cotizau şi câte 10.000 de dolari"). Ungureanu susţine că serviciile secrete ştiau de taxele de protecţie plătite lui Marica. El l-a nominalizat pe ofiţerul Şerban Crăciunescu de la SRI Giurgiu, care în 2001 ar fi realizat înregistrări cu sumele tot mai mari pe care le pretindea Marica, dar că nu s-au luat măsuri.

Reţeaua şi metodele

Potrivit denunţătorului, sistemul lui Vasile Marica de colectare a şpăgilor era format din şefi de vămi şi şefi de tură şi lideri de sindicat. Şeful Autorităţii Naţio-nale Vamale ar fi făcut numirile în funcţii la presiunile lui Marica, în schimbul „liniştii sociale". În caz contrar, Marica ameninţa că va trece la proteste sindicale şi atacuri în mass-media.

Prin influenţa pe care o avea, Vasile Marica oferea promovări în funcţii de conducere, dar şi protecţie în caz de disponibilizări. Prin membrii de sindicat pe care i-a avut în Comisia de disciplină, Marica îi scăpa de răspundere