Numarul de vara (iulie/august) al mensualului Cahiers du cinéma este ilustrat, pe coperta, de un cadru splendid din L’Anglaise et le duc, filmul lui Eric Rohmer care – ca si Le fabuleux destin d’Amélie Poulain al lui Jean-Pierre Jeunet – a fost respins de „troica“ selectiva a Festivalului de la Cannes (fiindu-le preferate o catastrofa caznita precum La répétition sau o platitudine polemica precum Roberto Succo...). Filmul lui Jeunet a triumfat la box-office si a fost pelicula franceza cea mai comentata (de critici, sociologi, spectatori si oameni politici) de o buna bucata de vreme incoace; cel al „veteranului“ Rohmer (81 de ani) asteapta sa fie proiectat la Festivalul de la Venetia de la sfirsitul lunii in curs.
Desi atitudinea celor de la C.d.c. nu este foarte limpede in privinta ultimului Rohmer (membru, pe vremuri – anii ’50 – al aceleiasi redactii!), au reusit sa-l transforme intr-un eveniment, punindu-l pe coperta si dedicindu-i un dosar in interiorul numarului; in plus, s-au folosit si de o mica diplomatie: l-au solicitat pe istoricul Marc Fumaroli, de l’Académie française, sa scrie despre el. Iar Fumaroli, de la inaltimea pozitiei si autoritatii sale, nu-si menajeaza gazdele, dar nu-si dramuieste nici cuvintele, afirmind raspicat: „Faptul ca un asemenea film a fost respins din selectia franceza a Festivalului de la Cannes spune multe despre ochelarii de cal („oeillères illibérales“) care orienteaza politica establishmentului nostru cultural.“
De ce „pune probleme“ un autor mai curind „delicat“, „discret“ si „amabil“ precum Rohmer? Pentru ca, in acest ultim titlu al sau – al treilea „istoric“, dupa La Marquise d’O (1976) si Perceval le Gallois (1978), si al doilea „politic“, dupa L’Arbre, le maire et la médiathèque (1993) –, cineastul atitor „Povestiri morale“, al „Comediilor si proverbelor“ si al „Povestirilor celor patru anotimpuri“ ataca
