Să ne cunoaştem vânătorii de promoţie. Sunt dintre noi, pentru noi.

Alături de poet şi de farmacie, merită şi promoţia tuturor românilor un pic de reclamă. Dacă n-ar fi criză, autorităţile locale de pe tot cuprinsul patriei s-ar cuveni să comande câte o frescă pentru fiecare erou al acestor vremuri capitaliste. Şi plăcuţele aferente. Aici a supravieţuit, ce-i drept cam şifonat, vânătorul de promoţie care a obţinut o tigaie după o îmbulzeală la un supermarket din Ploieşti, într-un promiţător început de noiembrie 2011. Acesta e severineanul care a ieşit teafăr, cu două plasme la subsuoară, şi din aglomeraţia de la noul magazin, şi după perdaful de acasă, unde soţia a observat că n-au atâtea camere pentru atâtea televizoare. Iată-l pe ieşeanul sculat la patru dimineaţa pentru o bormaşină, deşi n-avea de dat nicio gaură. În acest colţ i s-a rupt unei gălăţence sacoşa care a rezistat la nenumărate drumuri în republica-soră, dar nu şi kilogramelor promoţionale de carne, brânză, legume şi electrocasnice achiziţionate la ultima inaugurare.

Să ne cunoaştem, aşadar, vânătorii de promoţie. Sunt dintre noi, pentru noi. Au nevoie de echipament şi dotări speciale, începând cu un ceas deşteptător pe care să te poţi bizui şi continuând cu un palton gros, pentru ceasurile dinaintea deschiderii. O atenţie deosebită - cum se zicea de pe vremurile în care aglomerări similare se produceau pentru raţia de zahăr şi ulei - trebuie acordată trăiniciei cu care au fost cusuţi nasturii. E şi mai bine dacă aceştia au fost testaţi la coada la moaşte, pe care vor avea grijă să o popularizeze imparţial alţi vânători de pradă ieftină, de data aceasta aducătoare de rating: falnicii noştri reporteri TV.

Dar înainte de toate, oamenii-promoţie au nevoie de informaţii, pentru a nu rata pleaşca. În acest caz, Facebook-ul înregistrează grave rămâneri în urmă, nefăcându-şi da