O violenta campanie de presa se dezlantuie contra Romaniei in toata Europa si in America. Tot felul de argumente geografice, economice, istorice sunt aduse in favoarea Ungariei istorice. Sensul acestei campanii il preciza Karolyi intr-un apel patetic catre natiunea maghiara: „Baionetele si tunurile armatei romane nu pot impiedica Muresul si Somesul sa se verse in Tisa si toate armele si trupele din lume nu pot deplasa de aici muntii Transilvaniei, care despart Ungaria de Romania. ..".
La MAE maghiar se infiinteaza o sectie speciala, condusa de istoricul Benedek Ioncso, pentru a pregati documentatia de sustinere a cauzei maghiare la Conferinta de Pace. Sub directia lui Ugron Gabor, fostul guvernator al Transilvaniei, si cu sprijinul Ministerului de Razboi si al Uniunii Secuilor, o intensa propaganda se face impotriva Romaniei. In teritoriul Ardealului de la vest de linia Muresului se iau masuri pentru un razboi popular contra romanilor. Art. 2 al Conventiei de armistitiu privind dezarmarea nu e respectat. Dimpotriva, sunt chemate sub arme noi contingente.
Intre Ungaria si Romania de acum inainte conflictul este pe fata. Campaniei maghiare romanii ii raspund cu principiul nationalitatilor, a carui respectare tocmai se straduiesc toti invingatorii in razboi s-o impuna. Chiar potrivit recensamantului maghiar din 1910, romanii erau 54% din populatia Transilvaniei, dar potrivit altei statistici, intocmita de Consiliul Dirigent, romanii erau 57,12%, maghiarii si secuii 26,46%, germanii 9,86%, evreii 3,28%, alte minoritati 3,28%. Alte surse ridicau la 62,5% populatia romaneasca. Indiferent ce izvor se lua in consideratie, in nici un caz maghiarii nu depaseau un sfert din populatia teritoriilor in discutie.
Un aide-memoire inaintat marilor puteri de catre o delegatie a romanilor transilvaneni venea si cu argumentul liberei decizii a populatiei acestor teri
