Domnul Traian Băsescu se află de o lună de zile într-o situaţie penibilă. Deşi este preşedintele României, acesta evită cu disperare orice fel de contact cu cetăţenii care îi pot reproşa scăderea brutală şi ilegală a salariilor bugetarilor, a pensiilor şi a altor venituri. Se pare că Traian Băsescu a spus "Adio!" băilor de mulţime, atât de dragi "celui mai iubit marinar al poporului", luând o piatră de pe inima directorului Serviciului de Protecţie şi Pază, domnul general Pahonţu.

Intrat într-o competiţie neloială cu mitul lui Nicolae Ceauşescu (un alt dictator dornic de strângeri de mâini şi de ţinut copii în braţe), Traian Băsescu a clacat după ce a fost reales de popor, precum "Nea Nicu" după Congresul al XIV-lea al PCR. Efectele crizei economice nu au putut fi ascunse la nesfârşit şi preşedintele de astăzi al ţării a fost nevoit să recunoască faptul că Pinocchio are nasul mult mai mic decât al său. Totodată, Traian Băsescu poate răsufla uşurat.

Spre deosebire de sinistrul dinaintea sa, "cel mai iubit marinar al poporului" nu are grija sentinţei capitale care să fie dusă la îndeplinire la Târgovişte, sub comanda unui general al armatei române. Printre altele, s-a avut grijă ca domnul Gabriel Oprea să fie instalat în fruntea Ministerului Apărării Naţionale. Paza bună trece primejdia rea!

În actualul context, autoizolarea lui Traian Băsescu la locul său de muncă poate fi analizată din mai multe perspective. Poate că domnul preşedinte a intrat în grevă precum muncitorii care au ocupat în februarie 1933 Atelierele CFR Griviţa din Bucureşti. Sau ca muncitorii polonezi care au "staţionat" în august 1980 în incinta Şantierului Naval "V.I. Lenin" din Gdansk, sub conducerea electricianului Lech Wałesa.

Poate că domnul Traian Băsescu doreşte să stea în colivia de aur numită Palatul Cotroceni precum un papagal lângă cucuveaua lăs