Franta este elevul cel mai slab al Europei, complacandu-se intr-un status quo nefast pentru uniune in intregime, sunt de parere analistii de la Institutul Peterson pentru Economie, din Washington, care i-au consacrat tarii un intreg studiu.
Timp de doua decenii, Franta nu a reusit sa-si reformeze economia, pasand puterea de a cere reforme in alte state din zona euro catre Berlin si Banca Centrala Europeana (BCE), se arata in studiul Institutului Peterson.
Intre timp, presedintele Francois Hollande nu a reusit sa ia masuri pentru stoparea declinului in care se afla Franta de la adoptarea Tratatului din Maastricht, in 1992. Nici presedintii anteriori, Jacques Chirac sau Nicolas Sarkozy, ce tineau de centru dreapta, nu au reusit acest lucru, iar socialistul Hollande nu pare sa aiba vointa politica sa puna capat intereselor care blocheaza reforma. Astfel, atat dreapta, cat si stanga, se complac in situatia data, fiindu-le teama si de faptul ca protestele ar putea bloca, oricum, orice reforma.
Sindicatele, reprezentantii bugetarilor si ale industriilor protejate apeleaza la sentimentul national pentru a-si promova interesele politice si economice si pentru a scoate lumea in strada. Are de suferit, insa, competitivitatea, pe masura ce aparatul public este in crestere, precum si rata somajului, datoriile si deficitul, apropiindu-se de niveluri periculoase pentru tara.
Nefiind capabila sa adune vointa politica pentru a efectua reformele, in absenta unei crize acute, Franta este, totusi, asemenea unei tari de la periferia zonei euro, cu exceptia faptului ca nu a ajuns intr-o situatie atat de proasta precum Grecia, Portugalia, Irlanda sau Spania si Italia.
Beneficii pe "spinarea" Germaniei
Cu siguranta, Franta nu este, deocamdata, intr-o situatie disperata. A reusit sa evite dezechilibrele majore dupa adopt