Fanii intraţi în greva foamei susţin că familiile au înţeles perfect demersul lor şi aşteaptă ca în weekend stadionul să fie plin de suporteri

În ţarcul vişiniu din dreptul peluzei dezafectate din Giuleşti, 19 bărbaţi sudează ţigările şi plimbă din mână în mână sticlele cu apă plată. Joi după-amiază, au intrat în greva foamei pentru a protesta împotriva şefilor FRF şi LPF, iar în prima noapte de grevă, în grupul lor au primit şi doi reporteri ProSport. Cu o singură condiţie, firească: „Dacă vreţi să staţi aici, ţineţi greva împreună cu noi. De acum înainte, doar apă plată şi cafea! Fără zahăr, atenţie!“.

Integrarea în grupul suporterilor e anevoioasă. Există reticenţa devenită deja şablon pentru relaţia jurnalist-ultras. „Ce vă mai place s-o lăudaţi pe Steaua!“, e replica de care ajungi să te plictiseşti. Ignori şi încerci să afli ce i-a determinat pe aceşti oameni să recurgă la o formă de protest fără precedent în fotbalul nostru. Liviu, şeful galeriei rapidiste, te intimidează.Vocea groasă care face pământul să tremure şi cicatricea de pe tâmpla stângă te fac să îţi alegi cu grijă cuvintele. Bărbatul masiv îţi dă însă răspunsul pe care îl căutai cu un calm neaşteptat: „Cu ieşitul în stradă nu rezolvi nimic. Au ieşit oamenii de la Craiova, au venit câteva mii la Bucureşti. Ce-au rezolvat? La Timişoara, au protestat patru zile în piaţă. S-a întâmplat ceva? Nimic, îţi spun eu! Asta ni se pare singura variantă în momentul de faţă. Şi o să reuşim, o să vezi“.

„Sunt cu familia acum!“

În jurul orei 19:00, pe Giuleşti erau mai mulţi jurnalişti decât într-o zi de meci şi puţini erau fanii care nu fuseseră intervievaţi. Multe poveşti au rămas însă nespuse şi doar răcoarea nopţii şi atmosfera ce devenea tot mai relaxată putea să le scoată la suprafaţă. Cornel, un rapidist de 50 de ani, e îmbrăcat în vişini