Sub unghi strict moral, plecind de la "cazul Max", judecata ar trebui sa tina cont atit de dosarul in sine, cit si de testul democratic, respectiv, de masura in care fostii colaboratori s-au rupt de regimul comunist si au sustinut democratia. Reamintesc problemele pe care le-am pus in interventia anterioara in legatura cu ceea ce am numit "cazul Max", respectiv, scandalul in jurul dosarului de securitate al unui cunoscut jurnalist bucurestean: 1. N-am iesit inocenti din comunism - ca in orice regim tiranic, fiecare dintre noi a incercat sa supravietuiasca, intr-un context cu putine posibilitati; sint convins ca fara anumite complicitati nimeni nu putea rezista, ca persoane normale, decit cu titlul de exceptie; 2. In acelasi timp, aratam ca exista grade de vinovatie aici; esential, pentru lumea in care vrem sa traim, este sa ne separam cu claritate de acest trecut, oricare ar fi fost el, iar, pe de alta, sa separam, pe cit posibil, diversele categorii de culpe. Nu-l putem pune pe acelasi plan pe un activist de partid cu un membru de partid mai mult sau mai putin obisnuit, pe informatorul "profesional" cu amaritul care incerca sa scape cit mai ieftin din aceasta capcana. 3. In fine, remarcam ca nu putem judeca lumea de atunci cu criteriile lumii de astazi, iar daca totusi o facem, atunci judecatile expeditive sint complet nepotrivite aici; altminteri, aceasta ar putea fi cea mai buna cale pentru a compromite procesul de clarificare morala: va crea numeroase frustrari, nemotivate, dar mai ales un amalgam grosolan din care nu ne vom alege la final cu nimic. Vreau sa subliniez ca nu intreprind aceasta discutie eventual pentru a ma scuza pe mine insumi. N-am colaborat cu Securitatea in nici un fel, cel putin in aceasta viata. Am avut insa citeva intilniri cu ofiteri de Securitate, atit ca potentiala sursa, cit si ca anchetat, si nu m-am simtit deloc in largul meu. As putea