„Adevărul“ îţi prezintă în fiecare sâmbătă povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul celui supranumit „Profesorul“, unul dintre cei mai buni atacanţi din istoria sportului rege din România. Gheorghe Constantin a început fotbalul la tineretul Unirii Tricolor, echipă care-l refuzase iniţial, deoarece avea platfus. Cel care i-a „mirosit“ talentul a fost antrenorul Ştefan Cârjan.

„Tata făcea afaceri cu fructe şi cu zarzavaturi pe care le distribuia în Piaţa Obor. Aşa am ajuns şi eu să joc la Unirea Tricolor, clubul oborenilor. Am stat aici până la desfiinţarea acestei echipe. Chiar am urmărit apoi, din sala de judecată, procesul lui nea Fane Cârjan şi al lui Constantin Anghelache, oamenii care se împotriviseră preluării Unirii Tricolor de către Ministerul de Interne", şi-a reamintit, peste ani, cel care era poreclit la vremea respectivă "Crăcănel" şi "Corcodel". Ulterior, Gheorghe Constantin a rămas cunoscut ca şi "Profesorul", poreclă pe care i-a pus-o scriitorul Eugen Barbu.

Gicu Constantin (dreapta), pe banca tehnică, alături de Cornel Drăguşin şi Pişti Covaci Foto: Arhivă Personală

După desfiinţarea Unirii Tricolor, Constantin a jucat un sezon la Venus Bucureşti, după care s-a transferat la Locomotiva Iaşi, în Divizia B. Aici a fost ochit de către Ilie Savu, antrenorul marii echipe a CCA-ului, care l-a şi înregimentat, în 1955, în cadrul echipei roş-albastre. "La un meci direct, Constantin a făcut spectacol. Le-a dat-o printre picioare tuturor, inclusiv lui Petchovschi, care s-a oprit şi i-a dat mâna. Lui Gicu nu prea-i plăcea însă armata, aşa că, la început, a fost nevoie să-i punem pază, să nu fugă din cantonament", îşi reamintea amuzat Savu.

A antrenat-o timp de două luni pe Fenerbahçe

Constantin, la aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea Stelei Foto: Mediafax

Transfer