Hainalca Cristea este acum, la 80 de ani, unul dintre ultimii martori ai celui mai înfiorător lagăr de concentrare, unde au fost exterminaţi peste 1,1 milioane de oameni. La 13 ani, Hainalca a cunoscut ororile nazismului, dar providenţa a salvat-o de două ori de camera de gazare.
În dimineaţa zilei de 3 mai 1944, familia avocatului evreu Harmat Ignaţ s-a aşezat la masă, în casa lor din oraşul Sfântu Gheorghe, mai devreme decât de obicei. Au fost şi mult mai tăcuţi ca altădată. La ora 6.00 dimineaţa aveau să se prezinte cu toţii la sediul poliţiei din localitate - mama, tatăl şi cele două fete.
Mai citeşte şi:
Klara Markus a supravieţuit la Auschwitz salvată de o pană de gaz
În aer era ceva grav, ceva iremediabil, mai intens ca niciodată. Semne primiseră destule până atunci, încă din 1940, când Transilvania de Nord fusese ocupată de armata fascistă maghiară: avocatul Harmat Ignaţ a fost exclus din barou şi i s-a ridicat dreptul de a lucra ca avocat, fetele au fost obligate să poarte steaua galbenă la şcoală, iar bărbaţii din localitate fuseseră convocaţi la muncă obligatorie în cadrul armatei fasciste.
Dar citaţia pe care familia o primise cu trei zile în urmă le dăduse tuturor fiori reci, mai ales că aceeaşi hârtie ajunsese în aceeaşi zi la toată populaţia evreiască din oraş. Masa a rămas nestrânsă în ziua aceea, ca o încercare a părinţilor de a forţa destinul, un semn lăsat ca o garanţie că se vor întoarce. Dar odată uşa închisă în urmă, nimic nu a mai fost la fel.
Într-un vagon de vite
Morişca absurdă a atrocităţilor începuse să se învârtească: toţi evreii din oraşul Sfântu Gheorghe au fost deposedaţi de buletin şi aruncaţi pe jos, într-o şcoală agricolă părăsită, fără mâncare sau apă, au fost apoi concentraţi într-un ghetou la Reghin, după care au fost urcaţi în ultimul tren al vieţii celor mai mulţi dintre ei, cu di
