Socotesc ca prestigiul, farmecul si distinctia culturala a capitalei moldovene ar putea fi reprezentate cu brio de acest curajos politician. Acum doi ani, am publicat o pagina despre Teodor Baconschi, pe care nu ma sfiesc sa o readuc, prescurtata, in atenÈAia cititorului: Toti romanii cad de acord ca ceva nu e in regula cu clasa noastra politica. Sunt dezamagiti, vor altceva, privesc cu egala lehamite si spre stanga si spre dreapta. Data fiind aceasta opinie generala, ar fi normal, ar fi de asteptat ca o propunere noua sa starneasca interes, daca nu chiar incredere. Cand un om inca tanar, cultivat, verificat profesional printr-o substantiala cariera diplomatica, se arata dispus sa incerce o recalibrare a peisajului nostru politic, ar trebui sa il intampinam cu oarecare cordialitate, daca nu cu o reinnoita speranta. Ar trebui, de pilda, sa incepem prin a-i inventaria meritele. Sa ne bucuram - daca ne-am saturat intr-adevar de semianalfabeti, veleitari de periferie si smecheri de firma - ca un ins cu un doctorat stralucit la Sorbona bate la usa politicii romanesti. Nu pentru ca un asemenea titlu ar fi, neaparat, o garantie de competenta civila si succes electoral. Dar macar pentru ca n-am facut inca acest experiment. Si pentru ca e intremator sa vezi un politician autohton citand cu naturalete (pentru ca a citit ceea ce citeaza) din Patericul egiptean, din Jacques Maritain, Macauley, Arthur Koestler sau Lord Acton. Si pentru ca e vorba de cineva care, in ultimii doisprezece ani, a reprezentat, cu o sobra eficacitate, tara la Vatican, Lisabona si Paris, si a fost unul din artizanii vizitei istorice a papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti. Ajuns ministru de externe, ar fi putut sa se socoteasca la apogeul drumului sau public si sa se gandeasca la o retragere glorioasa si pasnica, printre decoratii si amintiri. Prefera sa ia lucrurile de la zero. Sa intre intr-un partid