Scoala cantitativa
Conform statisticii, numarul absolventilor care au luat bacul anul acesta e mai mare decat cel de anul trecut. Ceea ce inseamna, nu-i asa?, ca profesorii au muncit mai mult si mai bine, ca tinerii s-au pregatit mai serios, ca si conditiile de studiu in licee s-au imbunatatit etc. Si tot statistica spune ca numarul notelor foarte mari impartite la recentul examen l-a depasit simtitor pe acela contabilizat in anul precedent. Ceea ce inseamna, nu-i asa?, ca insasi calitatea invatamantului liceal sporeste pe an ce trece, existand posibilitatea ca, in eventualitatea unei cresteri anuale constante, omenescul ideal de 100% note maxime sa fie atins intr-o buna zi si chiar depasit.
Sunt, totusi, cateva lucruri asupra carora statisticile nu sufla o vorba. Cati bacalaureati au comis, de pilda, grosolane greseli de ortografie. Sau cati dintre ei n-au reusit sa duca la bun sfarsit operatii matematice simple. Sau cati n-au citit pana la capat o carte. Sau cati n-au habar sa compuna o cerere ori o scrisoare. Sau cati nu stapanesc notiuni elementare de istorie a neamului ori de geografie a Romaniei. Sau cati au preferat probelor de cultura generala examenul la educatie fizica, nu pentru ca ar dovedi aptitudini speciale in aceasta directie, ci pur si simplu fiindca aveau siguranta unei note foarte bune.
Invatamantul romanesc de toate gradele sufera de complexul notelor proaste. De aceea, distribuie cu o imensa darnicie note mari. Parintii, dascalii si institutiile scolare au nevoie in egala masura de ele: cei dintai - pentru a avea garantia ca odraslele vor ocupa un loc la un liceu bun ori la o facultate mai rasarita; urmatorii - spre a-si construi reputatia de inalti profesionisti; ultimele - ca sa argumenteze indeplinirea criteriilor de performanta; in fine, ministerul de resort - pentru a le arata rauvoitorilor ca si-a facut dato
