„Nu ştiu dacă voi fi preşedinte în 2014, dar viaţa mea nu depinde de asta”, mărturisea dl Crin Antonescu, prin octombrie.
Este bine pentru liderul PNL că nu face din succesul său la prezidenţiale o chestiune de importanţă vitală, fiindcă, dacă ar fi să ne luăm după RTV – postul unde dorinţele PSD prind glas –, este scris în stele ca altcineva decât domnia sa să ocupe locul ce va fi lăsat liber de Traian Băsescu. Consultată precum oracolul, „astroloaga nemuritoare” Minerva era sigură că Victor Ponta, puternic susţinut, va candida şi va câştiga la Preşedinţie, iar lui Crin Antonescu i se va întâmpla ceva prin mai, „probabil se va rupe USL”. E o astrogramă parcă întocmită după strategia PSD, care a devenit străvezie în privinţa reorientării spre un prezidenţiabil propriu şi abandonarea celui stabilit în comun acord cu PNL. Când hotărârea va deveni oficială, în mod firesc, USL va avea zilele numărate, dar s-ar putea să supravieţuiască lunii mai.
Făcând abstracţie de horoscoape, la fel de exacte în privinţa învingătorilor ca şi sondajele de casă, prima mare bătălie politică a anului 2014 se va da în interiorul USL, în jurul candidatului la Preşedinţia României. Deşi Crin Antonescu este încă personalitatea sprijinită formal de alianţă, PSD se străduieşte să-l impună, în conştiinţa publică, pe Victor Ponta drept cel mai tare candidat. Sondajele care, din două săptămâni, îl dau pe premier campion la încredere, popularitate şi intenţiile de vot reprezintă tot atâtea încercări de a inocula electoratului, cu pipeta, ideea că şeful guvernului este singurul câştigător posibil al scrutinului prezidenţial.
Partid ambiţios, PSD nu concepe să renunţe în favoarea aliatului, PNL, la Administraţia Prezidenţială, instituţie care, chiar şi după amendamentele aduse Constituţiei, dar neadoptate prin referendum, concentrează suficientă putere pentru a influenţa jocuri
