Ce l-a apucat pe Calin Popescu Tariceanu sa-l primeasca pe Dinu Patriciu intr-o chestiune fara nici o legatura cu prerogativele sale? Viata noastra politica ne-a facut cadou ieri, 9 noiembrie 2005, o premiera postdecembrista. Un om de afaceri aflat sub ancheta penala a cerut si a obtinut o audienta la Guvern pentru a se plange de tratamentul la care-l supune Justitia. Surpriza acestui gest inexplicabil - dat fiind ca de la Revolutia franceza din 1789 separatia puterilor in stat e un principiu stiut si asimilat pana si de sugarii intr-ale democratiei - a fost cu atat mai mare cu cat omul de afaceri nu e nimeni altul decat Dinu Patriciu, cel pentru care premierul Calin Popescu Tariceanu l-a sunat pe procurorul general.
Intrebare legitima: Pentru ca un cetatean sa beneficieze de o audienta la un sef de institutie, nu e suficient s-o ceara. E musai ca si seful institutiei sa i-o acorde. Ce l-a apucat pe Calin Popescu Tariceanu sa-l primeasca pe Dinu Patriciu intr-o chestiune fara nici o legatura cu prerogativele sale? Nu si-a dat seama ca risca sa intareasca in opinia publica imaginea de prizonier al unui grup de interese, imagine la care a lucrat si lucreaza din plin Traian Basescu?
Fireste ca si-a dat seama. Ba, mai mult, a facut-o dinadins. Si din doua motive:
a) sunt semne ca Dinu Patriciu ar putea fi arestat. Singura cale de a contracara o asemenea masura ramane transformarea cazului intr-un urias scandal politic, dupa formula practicata in Rusia de Hodorkovski. Audienta de la Guvern s-ar inscrie in aceasta politica;
b) Calin Popescu Tariceanu e gata de ultima etapa a razboiului cu Traian Basescu. O dovedeste Declaratia sa politica din Parlament.
Declaratie care tradeaza pregatiri infrigurate de confruntare din partea premierului:
1.) straduindu-se sa transforme conflictul Guvern - Presedintie intr-un posibil conflict P