Serviciul de Ambulanta al Municipiului Bucuresti (SAMB) se zbate intr-o saracie lucie. Daca din punct de vedere al salvarilor s-ar putea acoperi solicitarile, in privinta personalului, SAMB nu face Serviciul de Ambulanta al Municipiului Bucuresti (SAMB) se zbate intr-o saracie lucie. Daca din punct de vedere al salvarilor s-ar putea acoperi solicitarile, in privinta personalului, SAMB nu face fata, din cauza lipsei de bani. Numit de curand in functia de director al Ambulantei din Capitala, dr. Ovidiu Cismaru a acceptat sa ne vorbeasca despre implicatiile acestei crize financiare. - De ce, in multe cazuri, Salvarea ajunge tarziu la pacient? - In primul rand, din lipsa de fonduri si de personal. Avem putini oameni, iar dotarea este destul de slaba pentru anumite tipuri de urgente. Intotdeauna la urgentele de gradul 0 (la care ajungem in 15 minute) si 1, cazuri in care viata este in pericol, pleaca ambulantele mari, cu unitate de terapie intensiva, cu un echipaj complex. Pentru urgentele de gradul 2 apelam in continuare la vechile Dacii. De ce le mai tinem? Pentru ca mai fac treaba, iar doctorii rezolva 15-20 de solicitari in 12 ore. In urgentele de gradul 3, unde de obicei se ajunge tarziu, se incadreaza solicitarile minore pe care Casa de Asigurari de Sanatate nici nu le ia in considerare. Aici intra febra, gripa, junghiul intercostal, cefaleea. SAMB incearca sa onoreze si aceste solicitari, cu toate ca aceste cazuri ar trebui rezolvate de medicul de familie. Dar medicul de familie nu e de gasit la ora doua dimineata si, atunci, omul suna la 961, numar care este solicitat de 99 de ani. - Inca mai sunt situatii in care Salvarea ajunge la solicitare doar cu soferul... - Acesta este transport sanitar. Mai apelam si la lucrurile acestea. In anumite solicitari am masina, sofer sau ambulantier, dar nu mai am personal sanitar calificat. In masura in care apelul meu la Cas