Vrem nu vrem, problema saşilor revine mereu în actualitate, o adevărată lecţie a trecutului pe care ar trebui nu doar să o citim, dar să şi învăţăm din ea. De-a lungul istoriei transilvane saşii şi-au pus amprenta de dincolo de păduri, amprentă care face şi astăzi în diferenţa faţă de alte zone ale ţării. Din păcate am ajuns să îi pomenim doar atunci când urâtul şi dezordinea din jur sunt prea mari ca să le mai putem ignora, şi îi mai menţionăm într-un final de discurs despre cât erau de calculaţi în ceea ce făceau. Dar mai sunt şi oameni care persistă în a-i readuce în prin plan pe cei care odinioară erau adevărate pilde de cum se dezvoltă un oraş prin modul lor de a fi. Este şi cazul lui Klaus Birthler şi a altor inimoşi oameni din Reghin, şi el un oraş care îşi caută gloria de odinioară adusă de saşi. M-am oprit la el, vinovat fiind şi ultimul număr din National Geografic, în care este relatată pe larg colonizarea, splendoarea şi declinul saşilor. Arhitect de profesie, Klaus nu doar că îi readuce în prim plan, dar le şi moşteneşte din grija pentru util, trainic şi frumos. Proiectul “Faţă de Mureş” este una din dovezile în acest sens, mulţi mirându-se, cum adică se te întorci cu faţa către Mureş, că doar e o apă ce trece prin fundul grădinii. Ar trebui să luăm seama la astfel de oameni, poate aşa vom putea descoperi cât de săraci putem fi uneori în idei şi planuri pentru a ne putea face traiul mai frumos. Lecţia despre saşi din câte se pare continuă să fie doar aşa o lectură uşoară, pentru mulţi dintre noi, şi nu una care să fie în prin plan. Noroc cu oameni precum Klaus, care ţin deschisă o carte de istorie din care ar fi cazul să mai şi învăţăm câte ceva.

Vrem nu vrem, problema saşilor revine mereu în actualitate, o adevărată lecţie a trecutului pe care ar trebui nu doar să o citim, dar să şi învăţăm din ea. De-a lungul istoriei transilvane