România are centre culturale în (de la est la vest) Budapesta, Viena, Berlin, Veneţia, Roma, Paris, New York. Ele se subordonează din punct de vedere administrativ Ministerului Afacerilor Externe (care suportă, aşadar, cheltuielile curente, personalul, statutul diplomatic etc.). Programele propriu-zise sînt finanţate din diverse surse: din bugetul Ministerului Culturii, prin sponsorizări, prin contribuţia altor instituţii publice etc. În general, punctul de vedere al celor care lucrează în centrele culturale din străinătate nu prea apare în spaţiul public românesc. Aşa că le-am pus două întrebări. Alte opinii despre centrele culturale româneşti din străinătate vor apărea în numărul viitor. Deocamdată, întrebările şi răspunsurile: 1. În ce măsură aţi reuşit să creaţi, prin activitatea centrului pe care îl conduceţi, o anumită imagine despre cultura română? 2. Care sînt principalele probleme cu care vă confruntaţi (finanţarea, relaţiile cu instituţiile din ţară, personalul etc.)? Loc cultural deschis 1. Inaugurat în noiembrie 1999 de Andrei Pleşu în calitatea sa de ministru de Externe al României, Institutul Cultural Român "Titu Maiorescu" din Berlin şi-a asumat de la început constituirea unei identităţi culturale proprii, care să îl individualizeze în peisajul cultural berlinez (german). În acest sens am urmărit cîteva priorităţi: colaborare cu alte instituţii, fundaţii, asociaţii, institute culturale interesate de problematica românească; crearea unor cicluri şi programe artistice combinate, pornind de la ideea de "dialog al artelor"; organizarea unor dezbateri de teme politice, economice etc. privind realitatea românească contemporană în perspectiva integrării europene; realizarea unor manifestări multiculturale, în acord cu atmosfera culturală berlineză, pornind de la motto-ul "Berlin, oraşul deschis". Colaborările realizate de institut reprezintă, fără înd