Ce e diferit în România faţă de alte zări? Isteria. Pentru cine n-a deschis încă bine ochii, ecuaţia e simplă: criza politică din România este expresia războiului dintre două mari Ce e diferit în România faţă de alte zări? Isteria. Pentru cine n-a deschis încă bine ochii, ecuaţia e simplă: criza politică din România este expresia războiului dintre două mari grupuri de interese. Sau mafii, în varianta exagerată. Ori tabere politice, în exprimarea mai îndulcită. Pe de o parte, Traian Băsescu&prietenii, pe de alta, dusmanii lui Traian Băsescu&prietenii. Fiecare luptă cu ce arme poate împotriva celuilalt. Prezidentul suspendat are la îndemână popularitate, procurori, securisti, discurs populist. Pe de alta, adversarii lui Băsescu mânuiesc bine banul, influenţa, strategiile preplătite. Ceva neobisnuit? Nu prea. Cam asta e regula jocului în democraţie. Eventual, imoralitatea sau ilegalitatea armelor utilizate. Una e să comanzi anchete procurorilor împotriva dusmanului - caz tipic de siluire a justiţiei si de încălcare a principiului separaţiei puterilor - alta e să investeŢti bani, curaţi sau nu, în răpunerea adversarului. Deocamdată însă, în primul caz nici procurorii împricinaţi n-au vorbit, nici Geoană n-a scos la rampă un nou document care să probeze actele de poliţie politică ale preŢedintelui. Ca atare, armele acestuia pot fi considerate, până la proba contrarie, curate. Ce e diferit în România faţă de alte zări? Isteria. Este aberaţia aberaţiilor să acuzi parlamentul de "dictatură". Sau să inventezi o tiranie a partidelor. Lume liberă fără partide nu se cunoaste. Iar tirania este apanajul unui individ, preŢedinte, lider mesianic, salvator sau cum s-o numi el - există destule exemple - nicidecum instrumentul parlamentului, instituţia fără de care democraţia nu există. La fel de isterică este si strategia frontului anti-Băsescu, prin coacerea unor decizii legislativ