În anul 1918, meleagurile vrâncene erau vlăguite după un război care a lăsat în urmă ruine și foamete. În acest context, ziua de 1 Decembrie 1918 și unirea tuturor românilor, înfăptuită la Alba Iulia, nu a produs prea multă emoție în județul Putna de atunci și nu a estompat din dramele războiului. Ca mare sărbătoare, cel puțin la noi în județ, ziua de 1 Decembrie a prins mai greu, având loc după anul 1920 unele manifestări festive locale sau felicitări adresate Casei Regale. Florin Dîrdală, custode la Arhivele Naționale, filiala Vrancea, a studiat documentele vechi ale vremii și a descoperit lucruri interesante despre modul în care era percepută Ziua Națională de către vrânceni, până în anul 1938, când a fost întrerupt șirul sărbătorilor dedicate Zilei Naționale a României, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

În anul 1918, județul Putna pe atunci, azi Vrancea, era ruinat de luptele care avuseseră loc pe aceste meleaguri în Primul Război Mondial, dintre care eroicele bătălii ale armatei române cu nemții la Mărășești, Mărăști și Soveja. Casele erau arse și dărâmate, școlile și toate localurile publice nimicite, drumurile distruse, mii de hectare de vie degradate, iar populația nu avea alimente și nici petrol. În aceste condiții este greu de crezut că actul de la 1 Decembrie 1918 a produs pe aceste meleaguri multă emoție sau a estompat dramele războiului, este de părere Florin Dîrdală, custode la Arhivele Naționale, filiala Vrancea. ”Din cauza evacuărilor făcute de armatele germane, în timpul ocupației, populația orașului a scăzut cu aproximativ 5.000 de locuitori. Trupele germane au părăsit Focșaniul în jurul datei de 10 noiembrie 1918 și nu au lăsat prea mult timp oficialilor și populației din județul nostru să se pregătească cumva pentru mărețul act care s-a petrecut la Alba Iulia opt zile mai târziu, adică pe